, demersuri, s.n. Acțiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susținerea unei cauze; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat. – De4 + mers (după fr. démarche).
n. 1) Intervenție făcută pe lângă o persoană sau pe lângă o administrație cu scopul de a obține ceva. 2) Operație, acțiune pentru a realiza ceva. ~ științific. /de + mers
s.n. – Gestiune, diligență. Din fr. démarche, adaptat la mers. Sensul de „pas, mers, umblet”, propriu fr., este rar; cf. totuși demersu-i grațios (V. A. Urechiă).
s.n. Mijlocire, intervenție (pe lângă cineva) în vederea obținerii unui anumit rezultat. [După fr. démarche].