demisii, s.f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [Var.: (înv.) dimísie s.f.] – Din fr. démission.
s. (înv.) paretisire, paretisis, prostire. (~ dintr-o funcție.)
s. f. (sil. -si-e), art. demísia (sil. -si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (sil. -si-i-)
f. 1) Declarație (scrisă) prin care o persoană renunță la un post sau la o funcție (benevol sau prin constrângere). 2) Act care conține o asemenea declarație. [Art. demisia; G.-D. demisiei; Sil. -si-e] /<fr. demission
s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen. -iei, var. demisiune, dimisie s.f. / cf. fr. démission, lat. demissio – îndepărtare].
s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr. démission, lat. demissio)
demít, vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din fr. démettre, lat. demittere.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. demít, 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sg. și pl. demítă; ger. demițând; part. demís