s.f. Formă de nebunie care constă în credința de a fi stăpânit de demon – Din fr. démonomanie.
s. f., art. demonomanía, g.-d. demonomaníi, art. demonomaníei
s.f. Nebunie produsă de credința de a fi stăpânit de demoni. [Gen. -iei. / < fr. démonomanie, cf. gr. daimon – demon, mania – nebunie].