s. f., g.-d. art. dendrocronologíei; pl. dendrocronologíi
s.f. Știință care se ocupă cu determinarea vârstei plantelor lemnoase pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. [Gen. -iei. / < germ. Dendrochronologie, cf. gr. dendron – arbore, chronos – timp, logos – știință].
s. f. determinare a vârstei arborilor pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. (< fr. dendrochronologie)