denominații, s.f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination.
s. f. (sil. -ți-e), art. denomináția (sil. -ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (sil. -ți-i-)
f. Operație de atribuire a numelor; denumire. [Art. denominația; G.-D. denominației; Sil. -ți-e] /<fr. dénomination
s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].
s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)