vb., ind. prez.1 sg. denominéz, 3 sg. și pl. denomineáză
vb. I. tr. A denumi. [< it. denominare].
vb. tr. a denumi. (< it. denominare)
s. f. (sil. -ți-e), art. denomináția (sil. -ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (sil. -ți-i-)
f. Operație de atribuire a numelor; denumire. [Art. denominația; G.-D. denominației; Sil. -ți-e] /<fr. dénomination
s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].
s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)