denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotației; precis; comun, obișnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotații. – Din fr. dénotatif.
adj. m., pl. denotatívi; f. sg. denotatívă, pl. denotatíve
adj. Sens denotativ = sensul obișnuit al unui cuvânt. ♦ (Despre limbaj) Direct, obișnuit, precis, banal. [< fr. dénotatif].
adj. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis. ♢ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații. (< fr. dénotatif)