și substantival (despre consoane) Care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi. /<fr. dental
adj., s.f. (Consoană) care se articulează atingând cu vârful limbii dinții incisivi superiori sau inferiori. [< fr. dental].
s.m. (Zool.) Moluscă marină cu capul acoperit de o cochilie deschisă la ambele capete în formă de corn. [Var. dentalium s.m. / < fr. dentale].
adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea dinților incisivi, superiori sau inferiori, cu vârful limbii. (< fr. dental)
dentale, adj.f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental.