s.f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.
s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)
s. f., g.-d. art. dentínei
f. Substanță organică din care este formată masa principală a dintelui; ivoriu. /<fr. dentine
s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine].
s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)