denudații, s.f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare. 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din fr. dénudation, lat. denudatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. denudáția (sil. -ți-a), g.-d. art. denudáției; pl. denudáții, art. denudáțiile (sil. -ți-i-)
f. geol. Proces de dezagregare și de transformare a rocilor, cauzat de agenți naturali externi. [Art. denudația; G.-D. denudației; Sil. -ți-e] /<fr. dénudation, lat. denudatio, ~onis
s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudațiune s.f. / cf. fr. dénudation].