denumiri, s.f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – V. denumi.
s. v. nume.
s. f. → numire
s.f. Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. [< denumi].
s. f. faptul de a denumi; denominație. ♢ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi)