adj. intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – De4 + numi (după fr. dénommer).
vb. v. supranumi.
vb. → numi
tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer].
vb. tr. a numi. (după fr. dénommer)