denunțători, -oare, s.m. și f. Persoană care denunță. – Denunța + suf. -ător (după fr. dénonciateur).
s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam. fig.) turnător. (Un ~ ordinar.)
s. m., pl. denunțătóri
m. și f. Persoană care denunță; pârâtor; delator. / a denunța + suf. ~ător
s.m. și f. Persoană care denunță. V. delator. [< denunța + -tor, după fr. dénonciateur].
s. f., g.-d. art. denunțătoárei; pl. denunțătoáre