, deosebiri, s.f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.
s. 1. diferență, diferențiere, discriminare, discriminație, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ ...) 2. diferență, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!)
s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri
f. 1) v. A DEOSEBI și A SE DEOSEBI. 2) Lipsă de asemănare; diferență; distincție. ♢ Cu ~ mai ales; în special. Spre ~ de... în opoziție cu... /v. a (se) deosebi