depanatori, s.m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.
(persoană) s. m., pl. depanatóri
I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)
, depanatori s.m. (glum.) medic.
(persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre
depănători, -oare, subst. 1. S.m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S.n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S.f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
(persoană) s. m., pl. depănătóri
(instrument) s. n., pl. depănătoáre
n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depă-narea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător
m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător