deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. Întreg, complet2 (1); desăvârșit, perfect. 2. Adv. De tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. (Pop.) Așa cum trebuie, cum se cuvine. Face slujba deplin. – De4 + plin.
adj. 1. v. împlinit. 2. v. total. 3. v. absolut. 4. complet, integral, întreg, total, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.) 5. v. nemărginit.
1) Care include toate elementele necesare; desăvârșit; total; complet; întreg. Putere ~ă. 2) fig. Care este cât se poate de mare; total. /de + plin
adv. În întregime; cu desăvârșire; de tot; complet. Pe ~ vindecat. /de + plin