deprecații, s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Var.: deprecațiúne s.f.] – Din fr. déprécation.
s. f. (sil. -pre-, -ți-e), art. deprecáția (sil. -ți-a), g.-d. art. deprecáției; pl. deprecáții, art. deprecáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Gen. -iei, var. deprecațiune s.f. / cf. fr. déprécation, lat. deprecatio].
s. f. figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. (< fr. déprécation, lat. deprecatio)