deprecieri, s.f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.
s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare.
s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare.
s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri
s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].
depreciéz, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.
vb. 1. v. devaloriza. 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)
vb. v. bagateliza, minimaliza, subaprecia, subestima, subevalua.
≠ a supraaprecia, a supraestima, a supraevalua
vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. depreciéz, 3 sg. și pl. depreciáză, 1 pl. depreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. depreciéze; ger. depreciínd (sil. -ci-ind)
tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face să se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier
pers. 3 se ~ză intranz. (despre monede, hârtii de valoare) A-și reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier
vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].
vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ♢ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)