, dereticări, s.f. Acțiunea de a deretica și rezultatul ei. – V. deretica.
s. 1. dereticat, scuturare, scuturat. (~ camerei.) 2. curățenie, scuturătură, (prin Transilv.) tăgășire, tistușag. (A făcut o ~ radicală prin casă.)
s. f., g.-d. art. dereticării; pl. dereticări