descântători, -oare, s.m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător.
s. v. vrăjitor.
adj. m., s. m., pl. descântătóri; f. sg. și pl. descântătoáre
și substantival Care se ocupă cu descântecul. /a descânta + suf. ~ător