descătușéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.
vb., ind. prez. 1 sg. descătușéz, 3 sg. și pl. descătușeáză, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușéze; ger. descătușând