Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția descantat definiție dex
descantat
găsește rime pentru
descantat
Cuvinte apropiate:
decantat
,
desantat
,
descânta
,
descântat
,
descântat
DESCÂNTÁ,
descấnt
,
vb. I.
1.
Intranz. A
rosti
descântece
însoțite
de
anumite
gesturi
magice
pentru
a
obține
îndepărtarea
unui
farmec
,
vindecarea
de o
boală
. ♦ Tranz. A
fermeca
, a
vrăji
(
rostind
descântece
).
2.
Tranz. A
certa
, a
mustra
, a
bate
la
cap
. – Lat.
discantare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia descantat
DESCÂNTÁ
vb. v.
vrăji
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia descantat
descântá
vb., ind. prez. 1 sg.
descânt
,
3 sg. și pl.
descântă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia descantat
A DESCÂNTÁ descânt
1.
intranz.
A fi
descântător
; a se
ocupa
cu
descântecele
. 2.
tranz. (
persoane
)
1) A
supune
acțiunii
unui
descântec
. 2)
pop.
A
trata
cu
vorbe
de
ocară
; a
ocărî
; a
certa
; a
batjocori
. /<lat.
discantare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia descantat
descânta
,
descânt
v. t. (
er
. – d. bărbăați)
a avea
contact
sexual
cu o
femeie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia descantat
DESCÂNTÁT,
descântaturi
,
s.n.
Faptul
de
a
descânta
.
– V.
descânta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia descantat
DESCÂNTÁT,
descântaturi
,
s.n.
Faptul
de
a
descânta
.
– V.
descânta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia descantat
descântát
s. n., pl.
descântáturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia descantat
descântát
s. n., pl.
descântáturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia descantat
DESCÂNTÁT, -Ă,
descântați
, -te,
adj. v.
DESCÂNTA
.
– [DEX '98]
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia descantat
descînta (-t, -át),
vb. –
1.
A
face
farmece
, a
înșira
formule
magice
. –
2.
A
seduce
cu
vorbe
, a
ademeni
. –
3.
A
plictisi
, a
deranja
cu
discursuri
. – Mr.
discîntu, discîntare,
megl.
discǫnt.
Lat. *
dĭscantāre
(Pușcariu 508;
Candrea
-
Dens
., 356; Tiktin;
Candrea
); cf. friul.
diskanta
și,
pentru
semantism
, fr.
enchanter
, sp.
encantar
. – Der.
descîntat
, s.n. (
vrajă
,
farmec
,
magie
);
descîntător,
s.m. (
vrăjitor
);
descîntătoare
, s.f. (
vrăjitoare
);
descîntătură,
s.f. (
vrajă
,
farmec
);
descîntec,
s.n. (
formulă
magică
, cîntec ce are
puteri
magice
). Cf.
cînta
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia descantat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK