descovoieri, s.f. Acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei. – V descovoia.
s. f., g.-d. art. descovoiérii; pl. descovoiéri
descovói, vb. l.Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-iá] – Des1- + [definitie/încovoia">în]covoia.
vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descovói, 3 sg. descovoáie, 1 pl. descovoiém; ger. descovoínd
tranz. A face să se descovoaie; a dezdoi; a îndrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [în]covoia