descrunt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A(-și) descreți fruntea; a(-și) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feței. – Des1- + [în]crunta.
vb. v. descreți.
≠ a (se) încrunta
vb., ind. prez. 3 sg. descrúntă
tranz. rar (sprâncenele, fruntea) A face să se descrunte. /des- + a [în]crunta
tranz. A exprima mulțumire, având o mină destinsă. /<des- + a [în]crunta