descuamări, s.f. Faptul de a se descuama; fenomen patologic de cojire a epidermei. – V. descuama.
s. f. (sil. mf. -scua-), g.-d. art. descuamării; pl. descuamări
s.f. Faptul de a se descuama; descuamație. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama].
s. f. 1. faptul de a se descuama; descuamație. 2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici. (< descuama)