definiția desecare definiție dex

, desecări, s.f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. ♦ Secare a surplusului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcții. ♦ Operație de eliminare mecanică a apei din cărbune. – V. deseca.

s. v. asanare.

s. f. → secare

s.f. Acțiunea de a deseca și rezultatul ei. [< deseca].

deséc vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De⁴ + seca (după fr. dessécher).

vb. v. asana.

(a elimina excesul de apă) vb., ind. prez. 1 sg. deséc, 3 sg. și pl. deseácă; conj. prez. 3 sg. și pl. deséce

tranz. 1) (terenuri mlăștinoase) A lipsi de surplusul de apă (în vederea valorificării sau în scopuri sanitare); a face sec. 2) (materiale) A lipsi (complet sau parțial) de apă; a deshidrata. /de + a seca

vb. I. tr. (Tehn.) A îndepărta prisosul de apă de pe solurile umede; a seca. ♦ A elimina apa din diferite materiale. [P.i. deséc, 3,6 -seácă. / < de- + seca, după fr. dessécher].

vb. tr. 1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca. 2. a elimina apa din diferite materiale. (după fr. dessécher)