Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția deserti definiție dex
deserti
găsește rime pentru
deserti
Cuvinte apropiate:
desert
,
deservi
CORABIA DEȘÉRTULUI
s. v.
cămilă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deserti
DEȘÉRT, -ÁRTĂ,
(
1
)
deșerți, -
arte
,
adj., (
II
)
deșerturi
,
s.n.
I.
Adj.
1.
Care nu
conține
nimic
în
interior
;
gol
.
2.
(
Despre
terenuri
,
țări
,
regiuni
)
Lipsit
de
vietăți
și de
vegetație
;
pustiu
. ♦
Nelocuit
,
nepopulat
.
3.
Fig.
Lipsit
de
temei
;
amăgitor
.
4.
Fig.
Fără
rezultat
;
nefolositor
,
zadarnic
.
II.
S.n.
1.
Spațiu
gol
;
pustietate
. ♢
Loc
. adv.
În
deșert
=
a)
(în
legătură
cu
privirea
) în
gol
,
fără
țintă
;
b)
în
van
,
zadarnic
.
2.
Regiune
cu
climă
aridă
, cu
ploi
extrem
de
puține
, în care
viața
vegetală
și
animală
este
foarte
redusă
,
iar
populația
foarte
rară
;
pustiu
;
3.
(În
limbajul
bisericesc
; în expr.) A
lua
în
deșert
= a
batjocori
; a
nesocoti
.
4.
(Pop.)
Partea
scobită
a
corpului
la
animale
cuprinsă
între
ultima
coastă
și
osul
șoldului
. – Lat. (
I
)
desertus,
(
II
) din lat.
desertum,
fr.
désert
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia deserti
DEȘÉRT
adj., s.
1.
adj. v.
gol
.
2.
adj. v.
pustiu
.
3.
adj. v.
nelocuit
.
4.
s.
(GEOGR.)
pustietate
,
pustiu
, (
rar
)
pustiire
, (
reg
.)
pustieșag
, (înv.)
ariniș
,
pustiiciune
.
(~ul Sahara.)
5.
s.
(GEOGR.)
deșert
de
argilă
v.
takâr
;
deșert
de
nisip
v.
erg
;
deșert
de
piatră
v.
hamadă
.
6.
s.
(ANAT.)
flămânzare
, (pop.)
bărdăhan
, (prin
Ban
.)
slabină
. (~
la
animalele
rumegătoare
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deserti
DEȘÉRT
adj. v.
amăgitor
,
efemer
,
găunos
,
ineficace
,
ineficient
,
infructuos
,
inutil
,
înșelător
,
nefolositor
,
netrebuincios
,
neutil
,
pieritor
,
schimbător
,
scorburos
,
temporar
,
trecător
,
van
,
vremelnic
,
zadarnic
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deserti
Deșert
≠
plin
,
încărcat
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia deserti
deșért
adj. m., pl.
deșérți;
f. sg.
deșártă
,
pl.
deșárte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia deserti
deșért
s. n., pl.
deșérturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia deserti
DEȘÉRT
2
~uri
n.
1)
Spațiu
gol
. ♢
A
ieși
cu ~ul
a
ieși
cuiva
înainte
cu
căldarea
goală
.
În ~
a) în
gol
; b)
fără
rost
;
zadarnic
. 2)
Regiune
întinsă
nisipoasă
(
aproape
)
lipsită
de
vegetație
din
cauza
aridității
solului
;
pustiu
. 3)
pop. (la
om
și la
animale
)
Parte
a
corpului
dintre
ultima
coastă
și
șold
. /<lat.
desertum,
fr.
désert
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia deserti
DEȘ//ÉRT
1
~ártă (~érți, ~árte)
1)
(
despre
recipiente
,
încăperi
)
Care nu are
nimic
în
interior
;
gol
. 2)
(
despre
fructe
,
legume
,
semințe
)
Care este
lipsit
de
miez
. 3)
fig.
Care nu are
conținut
;
fără
sens
.
Minte
~
artă
.
4)
fig.
Care nu
poate
fi
realizat
; de
nerealizat
;
imposibil
;
irealizabil
.
Speranțe
~
arte
.
5)
(
despre
terenuri
,
regiuni
)
Care este
lipsit
de
vegetație
, de
populație
;
pustiu
. /<lat.
desertum,
fr.
désert
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia deserti
deșért (-șártă),
adj. –
1.
Pustiu
,
nepopulat
. –
2.
Gol
, care nu
conține
nimic
în
interior
. –
3.
Van
,
sterp
,
zadarnic
. Mr. (
dișertat
), megl.
dișǫrt
, istr.
deșǫrt
. Lat.
dĕsĕrtus
(Pușcariu 515;
Candrea
-
Dens
., 487; REW 2592). – Der.
deșert
, s.n. (
gol
;
pustiu
);
deșerta
, vb. (a
goli
, a
evacua
), mr.
dișertare
(după Pușcariu 517 și
Candrea
-
Dens
., 488, din lat.
*
dĕsĕrtāre
,
ipoteză
ce pare
inutilă
);
deșertăciune
,
s.f. (
vanitate
);
deșertate
(var.
deșerție
), s.f. (înv.,
vanitate
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia deserti
DEȘÉRT
s.n.
1.
Spațiu
gol
;
pustiu
,
pustietate
.
2.
Regiune
întinsă
,
nisipoasă
, cu
ploi
puține
,
lipsită
de
vegetație
și cu
populație
foarte
rară
. [< lat.
desertus
, cf. fr.
désert
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia deserti
DEȘÉRT, -ÁRTĂ
I.
s. n.
(
spațiu
)
gol
;
pustiu
. ♢ (
regiune
)
întinsă
,
nisipoasă
, cu
ploi
puține
,
lipsită
de
vegetație
și cu
populație
foarte
rară
. II. adj. (fig.)
fără
temei
. ♢ în ~ =
zadarnic
. (< lat.
desertum
, fr.
désert
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia deserti
DEȘERTÁ
,
deșért
, vb. I. (Pop.)
1.
Tranz. A
scoate
întregul
conținut
dintr-un
recipient
. ♢ Expr.
A
deșerta
sacul
(până la
fund
)
= a
spune
tot ce
știi
(
noutăți
,
glume
,
necazuri
etc.). ♦ A
bea
până la
fund
băutura
dintr-un
vas
; a da pe
gât
o
băutură
.
2.
Refl. (
Despre
locuri
populate
de
oameni
) A
deveni
gol
,
pustiu
. – Din
deșert
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia deserti
DEȘERTÁ
vb. v.
descărca
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deserti
A deșerta
≠ a
umple
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia deserti
deșertá
vb., ind. prez. 1 sg.
deșért
,
3 sg. și pl.
deșártă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
deșárte
;
ger
.
deșertând
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia deserti
A DEȘERTA deșért
tranz. pop. (
recipiente
,
spații
etc.)
A
lipsi
de
conținut
prin
consumare
sau
scoatere
; a
goli
. ♢
~
paharul
a
bea
paharul
până la
fund
.
~
sacul
a
spune
tot. /Din
deșert
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia deserti
A SE DEȘERTÁ mă deșért
intranz. pop.
1) A
deveni
deșert
; a se
goli
. 2)
(
despre
ființe
)
A
evacua
fecalele
sau
urina
din
organism
; a se
goli
. /Din
deșert
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia deserti
deșerta
,
deșertez v.t. (intl.)
a
aresta
, a
închide
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia deserti
VULPEA DEȘÉRTULUI
s. v.
fenec
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia deserti
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK