deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des1- + [în]huma.
vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.)
≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta
vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz, 3 sg. și pl. deshumeáză
tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt, din humă; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [în]huma
vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].
vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma)