desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.
vb., ind. prez. 1 sg. desistéz, 3 sg. și pl. desisteáză
vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ♢ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)