s. f. (sil. -tro-), art. desmotropía, g.-d. desmotropíi, art. desmotropíei
s.f. (Biol.; chim.) Izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate și puse în evidență. [Gen. -iei. / < fr. desmotropie].
s. f. izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate și puse în evidență. (< fr. desmotropie)