despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despăturá vb. I] – Des1- + [definitie/împături">îm]pături.
vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturésc, imperf. 3 sg. despătureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despătureáscă
tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături
despăturiri, s.f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturáre s.f.] – V. despături.
s. f., g.-d. art. despăturírii; pl. despăturíri