despicături, s.f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.
s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)
s. f., g.-d. art. despicătúrii; pl. despicătúri
f. 1) Loc despicat. 2) Bucată despicată dintr-un întreg. /a despica + suf. ~ătură