desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [definitie/împrejmui">îm]prejmui.
desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [definitie/împrejmui">îm]prejmui.
vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă
vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă
tranz. (terenuri, curți etc. împrejmuite) A deschide, scoțând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.