Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția desteapta definiție dex
desteapta
găsește rime pentru
desteapta
băiat deștept
expr. (deț.)
1.
deținut
care își
procură
în
permanență
țigări
,
alimente
,
obiecte
de
uz
personal
.
2.
deținut
protejat
de
gardieni
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia desteapta
DEȘTÉPT, DEȘTEÁPTĂ,
deștepți
,
deștepte
,
adj.
1.
Care nu
doarme
;
treaz
. ♦
Trezit
din
letargie
, dintr-o
stare
de
amorțeală
.
2.
(
Adesea
substantivat
) Care
înțelege
cu
ușurință
și
exact
ceea ce
citește
,
aude
,
vede
;
ager
la
minte
,
inteligent
. ♦ (Fam.)
Șiret
,
viclean
,
șmecher
. – Lat.
de-excitus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia desteapta
DEȘTÉPT
adj.
1.
v.
treaz
.
2.
v.
sculat
.
3.
v.
inteligent
.
4.
v.
spiritual
.
5.
abil
,
dibaci
,
ingenios
,
iscusit
,
isteț
,
îndemânatic
,
meșter
,
priceput
, (pop.)
mehenghi
, (înv. și
reg
.)
pricopsit
, (prin Transilv.)
prinzaci
, (înv.)
meșteșugăreț
,
practic
, (fam. fig.)
breaz
.
(
Om
deștept
.)
6.
chibzuit
,
cuminte
,
inteligent
,
înțelept
.
(O
faptă
deșteaptă.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia desteapta
Deștept
≠
adormit
,
bleg
,
chiomb
,
mărginit
,
nătâng
,
nătărău
,
năuc
,
neghiob
,
nerod
,
prost
,
prostănac
,
redus
,
tâmp
,
tont
,
zevzec
,
nepriceput
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia desteapta
deștépt
adj. m., pl.
deștépți
;
f. sg.
deșteáptă,
pl.
deștépte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia desteapta
DEȘT//ÉPT ~eáptă (~épți, ~épte)
1)
și
substantival
Care
vădește
deșteptăciune
; cu
capacități
intelectuale
deosebite
;
inteligent
. 2)
iron.
Care se
orientează
cu
pricepere
în
orice
situație
,
trăgând
foloase
;
hâtru
;
viclean
;
șiret
;
șmecher
. 3)
rar
Care nu
doarme
;
treaz
. /<lat.
deexcitus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desteapta
deștept, -eaptă
,
deștepți
, -te s.m., sf., adj. (iron., peior.)
prost
,
nerod
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia desteapta
DEȘTEPTÁ,
deștépt
,
vb. I.
1.
Refl. și tranz. A (se)
trezi
din
somn
. ♦ A (se)
trezi
din
letargie
, dintr-o
stare
de
amorțeală
, de
visare
etc.;
p. ext.
a
reveni
sau a
face
să
revină
la
viață
.
2.
Refl. (
Despre
sentimente
,
dorințe
,
idei
etc.) A se
ivi
, a
apărea
; a se
stârni
, a se
dezlănțui
.
3.
Refl. A
deveni
conștient
, a
ajunge
să
înțeleagă
, să-și
dea
seama
de
realități
. ♦ A
deveni
(mai)
inteligent
. –
Probabil
lat.
de-
excitare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia desteapta
DEȘTEPTÁ
vb.
1.
v.
trezi
.
2.
v.
suscita
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia desteapta
DEȘTEPTÁ
vb. v.
însufleți
,
învia
,
scula
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia desteapta
A (se) deștepta
≠ a (se)
culca
, a
adormi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia desteapta
A se deștepta
≠ a
adormi
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia desteapta
deșteptá
vb., ind. prez. 3 sg. și pl.
deșteáptă;
conj. prez. 3 sg. și pl.
deștépte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia desteapta
A DEȘTEPTÁ deștépt
tranz.
A
face
să se
deștepte
. /<lat.
deexcitare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desteapta
A SE DEȘTEPTÁ mă deștept
intranz.
1)
(
despre
persoane
)
A
trece
de la
starea
de
somn
la
cea
de
veghe
; a se
trezi
; a se
scula
. 2) A
reveni
(dintr-o
stare
de
letargie
, de
reverie
etc.) la
starea
de
sesizare
conștientă
a
vie
ț
ii; a se
trezi
. 3)
(
despre
natură
)
A
începe
un
nou
ciclu
de
vegetație
; a
reveni
la
viață
. 4)
fig. (
despre
sentimente
,
dorințe
,
idei
etc.)
A
începe
să
capete
contururi
precise
; a se
înfiripa
; a
înmuguri
; a
încolți
. 5)
(
despre
persoane
)
A
deveni
conștient
; a
ajunge
să
înțeleagă
realitatea
. 6) A
deveni
(mai)
deștept
; a
căpăta
mai
multă
inteligență
. /<lat.
deexcitare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desteapta
deșteptá (deșteptát, deșteptát),
vb. –
1.
A
trezi
. –
2.
A
însufleți
, a
înviora
, a
stimula
. – Mr.
dișteptu; dișteptare
, megl.
diștet, diștitari
. Lat.
dĭspectāre
„a
deschide
ochii
”.
Rezultatul
rom
., în
mod
normal
*
dișpept
, a
suferit
o
asimilație
,
aceeași
ca în
așpept
›
aștept
.
Semantismul
este
normal
,
dacă
se
pleacă
de la
sensul
„a
deschide
ochii
”, care
apare
în lat. și care este
firesc
,
astfel
încît
dĭspectāre
nu este
altceva
decît un
frecventativ
de la
dĭspĭcĕre
„a
deschide
ochii
și a
începe
să
vadă
”. Această der. a
fost
deja
indicată
de
Candrea
,
Rom
.,
XXXI, 307,
dar
nu a
fost
acceptată
și
pînă
la
urmă
a
fost
abandonată
chiar
de
autor
, din
motive
pe care nu
le
înțelegem
. A
influențat
poate
în
lipsa
ei de
succes
conștiința
diferenței
semantice
prea
mari
între
rezultatul
rom
. și
reprezentanții
romanici
ai lui
dĭspectāre
(it.
dispettare
, cat.
despitar
, sp.
despechar
), toți cu
sensul
de „a
provoca
supărare
”. Acest
criteriu
,
totuși
, nu pare
suficient
, întrucît der.
romanici
sînt mai
puțin
clari
decît
rom
., și este mai
probabil
să
provină
direct
din
despĭcĕre
, prin
intermediul
part
.
despectus
(
Parti
374; Corominas, II, 153). Este
adevărat
că s-a
semnalat
în
rom
. un
corespondent
despeta
, vb. (a
supăra
, a
necăji
), care
ar
reprezenta
același
etimon
(Lacea,
Dacor.,
IV
, 777; REW 2579);
dar
, pe de o
parte
, acest cuvînt
lipsește
în toate
dicționarele
rom
., ne este
necunoscut
și
pînă
la un
anume
punct
este
îndoielnic
,
iar
pe de altă
parte
,
paralelismul
cu
aștepta
demonstrează
că
rezultatul
rom
. al lui
dĭspectāre
nu
putea
fi
despeta
.
Celelalte
ipoteze
sînt insuficiente: din lat. *
deexpergĕre
(Cihac, I, 77; Lambrior,
Rom
.,
VII
, 92) sau lat. *
dĭsperrĕctāre
(Tiktin), la
fel
de
dificil
fonetic
; din lat. *
deexcĭtāre
(Pușcariu 528; REW 2515;
Candrea
-
Dens
., 494;
Iordan
,
Dift.,
49;
Pascu
, I, 76; Densusianu,
GS,
II, 8;
Candrea
; Scriban), al
cărui
fonetism
nu se
înțelege
la rîndul lui. Der.
deștept
, adj. (
ager
;
inteligent
,
isteț
,
pătrunzător
), a
cărei
formație
este
puțin
clară
,
dar
care
derivă
probabil
direct
de la
dispectus
,
part
. de la
dispĭcere
(după
autorii
menționați
, din lat. *
deexcĭtus
);
deșteptăciune
, s.f. (
inteligență
,
pătrundere
);
deșteptător
, adj. (care deșteaptă).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia desteapta
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK