desțelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l însămânța. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A ieși din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [în]țeleni.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desțelenésc, imperf. 3 sg. desțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. desțeleneáscă