definiția destituii definiție dex

destítui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.

vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. și fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcție.)

≠ a angaja, a desemna, a numi

vb. ( sil. -tu-i), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. destítui, 3 sg. și pl. destítuie, imperf. 3 sg. destituiá

tranz. A da afară dintr-o funcție sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere

vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere].

vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere)