detest, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
≠ a venera
vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. și pl. detéstă; ger. detestând
tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari
intranz. A se disprețui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari
vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].