detunător, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. S.n. Partea dindărăt a țevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartușului. – Detuna + suf. -ător.
adj. m., pl. detunătóri; f. sg. și pl. detunătoáre
s. n., pl. detunătoáre