dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză
vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșeală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].