dezamăgiri, s.f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.
s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)
≠ amăgire
s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri
f. 1) v. A DEZA-MĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi