dezavantajéz, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager.
vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)
vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavantajéz, 3 sg. și pl. dezavantajeáză, 1 pl. dezavantajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dezavantajéze; ger. dezavantajând
tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a defavoriza. /<fr. désavantager
vb. I. tr. A pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. désavantager].