dezavantaje, s.n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.
s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. in-ferioritate.
s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje
n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage
s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].
vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)