dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.
vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)
vb. (sil. -ghio-), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. și pl. dezghioácă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghioáce