, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.
≠ a împrejmui, a îngrădi
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgrădeáscă