definiția dezgustai definiție dex

, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter).

vb. a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, a (se) scârbi, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a i se acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)

≠ a ademeni, a atrage, a captiva, a ispiti, a plăcea, a seduce, a tenta

vb., ind. prez. 1 sg. dezgúst, 3 sg. și pl. dezgústă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgúste

tranz. A face să se dezguste. /dez- + a gusta

intranz. A avea dezgust (față de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta

vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter].

vb. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter)