dezlănțuiri, s.f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – V. dezlănțui.
s. declanșare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)
s. f., g.-d. art. dezlănțuírii; pl. dezlănțuíri