dezmấnii, vb. I. Refl. și tranz. A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Dez- + mânia.
dezmấnii, vb. I. Refl. și tranz. A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Dez- + mânia.
dezmấnii, vb. I. Refl. și tranz. A-și potoli sau a face să-și potolească mânia; a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna. [Pr.: -ni-a. – Prez. ind. și: dezmâniez] – Dez- + mânia.
vb. (sil. -ni-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezmânii, 1 sg. dezmânie (sil. -ni-e), 1 pl. dezmâniém; ger. dezmâniínd (sil. -ni-ind)
vb. (sil. -ni-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezmânii, 1 sg. dezmânie (sil. -ni-e), 1 pl. dezmâniém; ger. dezmâniínd (sil. -ni-ind)