definiția dezonori definiție dex

s.f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.

s.f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.

s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

≠ onoare

≠ onoare

s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei

s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei

f. Lipsă de onoare; si-tuație umilitoare. /<fr. déshonneur

f. Lipsă de onoare; si-tuație umilitoare. /<fr. déshonneur

s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].

s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur].

s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)

s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur)