dezrobitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dezrobește. – Dezrobi + suf. -tor.
adj., s. v. eliberator.
≠ înrobitor, robitor
adj. m., pl. dezrobitóri; f. sg. și pl. dezrobitoáre
și substantival Care dezrobește; care aduce dezrobire; eliberator. /a dezrobi + suf. ~tor