dezvinuiri, s.f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.
s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză.
s. f., g.-d. art. dezvinuírii; pl. dezvinuíri
dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. - Dez- + [în]vinui.
vb. v. apăra, dezvinovăți, disculpa, justifica, scuza.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinuiésc, imperf. 3 sg. dezvinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinuiáscă
tranz. A recunoaște ca fiind nevinovat; a justifica; a dezvinovăți; a disculpa. [Sil. -nu-i] /dez- + a [în]vinui